Inlocuiam banii cu hîrtii. O dată sau de două ori păgubaşele au expediat singure ba-nii. Atunci a trebuit să mergem la hotel să luăm scrisoarea. Dar şi asta era foarte simplu.
— Şi figura cu bona este tot figură de stil ? A existat o asemenea bonă ?
— Vedeţi, domnule Poirot, domnişoarele bătrine sîht considerate ncbune după copii. Părea absolut natural ca ele să fie într-atît de absorbite de un bebeluş, încît să nu observe nimic în jurul lor.
— Psihologia dumitale este excelentă, iar organizarea firma de contabilitate de primă clasă, şi, pe deasupra, sînteţi şi o foarte bună actriţă. Reprezentaţia pe care aţi dat-o cînd am discutat cu Lady Hoggin a fost ireproşabilă. Poate că sînteti ceea ce se numeşte neinstruită, dar nimic nu i se poate reproşa inteligentei dumneavoastră.
Miss Carnaby zîmbi palid.
— Şi totuşi am fost prinsă, domnule Poi-rot.
— Numai de către mine. Acest lucru era inevitabil. Cînd am vorbit cu doamna Samu-elson mi-am dat seama că răpirea lui Shan Tung făcea parte dintr-o serie. Aflasem deja că aţi moştenit un pechinez şi că aveţi o soră bolnavă. A trebuit doar să-i cer nepreţuitului meu valet sa afle un mic apartament situat într-o anume zonă, ocupat de o doamnă bol-navă care are un pechinez şi o soră care o vi-zitează o dată pe sâptămînă, în ziua ei liberă. A fost simplu.
Amy Carnaby se ridică.
— Aţi fost foarte amabil, domnule Poirot, şi aceasta mă determină să vă cer o favoare. Ştiu că nu pot scăpa de pedeapsă. Bănuiesc că voi fi trimisă la închisoare. Dacă puteţi, domnule Poirot, evitaţi pe cît se poate publi-citatea. Ar fi atît de neplăcut pentru biata Emily şi pentru cei care m-au -cunoscut îna-inte. N-aş putea merge la închisoare sub un nume fals ? Sau asta este o aberaţie ?
— Cred că pot face chiar mai mult. Intîi însă trebuie să stabilim un lucru : această afacere trebuie să înceteze. Să înceteze dis-pariţia cîinilor. Gata cu asta !
— Da. sigur că da !
— Şi banii pe care i-aţi luat de la Lady Hoggin trebuie daţi înapoi.
Amy Carnaby traversă camera, deschise sertarul biroului şi se întoarse cu un teanc de bancnote pe care i-1 dădu lui Poirot.
Poirot luă banii şi-i numără. Se ridică.
— Cred că este posibil să-1 conving pe Sir-
Joseph să renunte la orice acuzatie.
Se afișează postările cu eticheta servicii de contabilitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta servicii de contabilitate. Afișați toate postările
luni, 2 mai 2011
Scoala soferi
— Amy a fost întotdeauna o bunâ organizatoare — spuse Emily Carnaby. Tatăl nos-tru, fost vicar la Kellington, în Essex, spunea întotdeauna că Amy are geniu organizatoric. Ea organiza serbările, tombolele ori alte tre-buri de genul acesta.
— Sînt întru totul de acord — spuse Poi-rot cu o mică înclinare a capului. Ca infractoare, mademoiselle, eşti printre cei mai buni.
— Infractoare ! Oh, doamne ! — strigă Amy Carnaby. De fapt, bănuiesc că sînt, dar nu m-am simţit niciodată aşa.
— Dar cum v-aţi simţit ?
— Sigur, aveţi dreptate. Am călcat legea. Dar ştiţi,... cum să vă explic ?... Aproape toate aceste doamne care ne angajează sînt foarte rele şi antipatice. Doamnei Hoggin, de exemplu, putin îi pasă ce-mi spune. A zis că tonicul ei nu este bun şi practic m-a acuzat că i-1 falsific. Şi multe altele de genul acesta. Este realmente foarte, scoala de soferi foarte neplăcut. Şi faptul că nu poţi să-i răspunzi ori să-i spui nimic te face să te chinui şi mai tare, înţele-geţi ce vreau să spun..,
— înţeleg — zise Poirot.
— Şi să vezi banii risipiţi atît de inutil... la fel de neplăcut. Iar Sir Joseph, care une-ori povesteşte despre vreo lovitură pe care a dat-o în City, care-mi pare uneori, sigur eu am doar un creier de femeie şi nu mă pricep la finanţe, de-a dreptul necinstită. Ştiţi, dom-nule Poirot, toate acestea, toate m-au tulbu-rat şi am simţit că trebuie să iau ceva bani de la aceşti oameni, care, de fapt, nici nu le vor simţi lipsa şi care nici n-au fost foarte scru-puloşi, cînd i-au adunat. De fapt, nu mi se pare că am greşit deloc.
— Un Robin Hood modern — murmură Poirot. Spuneţi-mi, Miss Carnaby, aţi fi pus vreodată în aplicare ameninţările din scrisori ?
— Ameninţări ?
— Aţi fi mutilat căţeluşii, aşa cum spu-neaţi în scrisori ?
Miss Carnaby îl privi cu oroare.
— Sigur că nu ! Nu m-am gîndit niciodată la aşa ceva. Era doar o figură de stil.
— Foarte artistic ! A mers.
— Bineînţeles, eram sigură c-o să meargă. Ştiu ce-aş fi simţit eu pentru Augustus şi, bi-neînţeles, trebuia să fiu sigură că aceste doamne îşi vor anunţa soţii numai după ce vor plăti. Planul a mers minunat de fiecare dată. în nouă cazuri din zece chiar doamnele de companie au fost trimise să expedieze banii. De obicei abuream plicul, îl deschideam
— Sînt întru totul de acord — spuse Poi-rot cu o mică înclinare a capului. Ca infractoare, mademoiselle, eşti printre cei mai buni.
— Infractoare ! Oh, doamne ! — strigă Amy Carnaby. De fapt, bănuiesc că sînt, dar nu m-am simţit niciodată aşa.
— Dar cum v-aţi simţit ?
— Sigur, aveţi dreptate. Am călcat legea. Dar ştiţi,... cum să vă explic ?... Aproape toate aceste doamne care ne angajează sînt foarte rele şi antipatice. Doamnei Hoggin, de exemplu, putin îi pasă ce-mi spune. A zis că tonicul ei nu este bun şi practic m-a acuzat că i-1 falsific. Şi multe altele de genul acesta. Este realmente foarte, scoala de soferi foarte neplăcut. Şi faptul că nu poţi să-i răspunzi ori să-i spui nimic te face să te chinui şi mai tare, înţele-geţi ce vreau să spun..,
— înţeleg — zise Poirot.
— Şi să vezi banii risipiţi atît de inutil... la fel de neplăcut. Iar Sir Joseph, care une-ori povesteşte despre vreo lovitură pe care a dat-o în City, care-mi pare uneori, sigur eu am doar un creier de femeie şi nu mă pricep la finanţe, de-a dreptul necinstită. Ştiţi, dom-nule Poirot, toate acestea, toate m-au tulbu-rat şi am simţit că trebuie să iau ceva bani de la aceşti oameni, care, de fapt, nici nu le vor simţi lipsa şi care nici n-au fost foarte scru-puloşi, cînd i-au adunat. De fapt, nu mi se pare că am greşit deloc.
— Un Robin Hood modern — murmură Poirot. Spuneţi-mi, Miss Carnaby, aţi fi pus vreodată în aplicare ameninţările din scrisori ?
— Ameninţări ?
— Aţi fi mutilat căţeluşii, aşa cum spu-neaţi în scrisori ?
Miss Carnaby îl privi cu oroare.
— Sigur că nu ! Nu m-am gîndit niciodată la aşa ceva. Era doar o figură de stil.
— Foarte artistic ! A mers.
— Bineînţeles, eram sigură c-o să meargă. Ştiu ce-aş fi simţit eu pentru Augustus şi, bi-neînţeles, trebuia să fiu sigură că aceste doamne îşi vor anunţa soţii numai după ce vor plăti. Planul a mers minunat de fiecare dată. în nouă cazuri din zece chiar doamnele de companie au fost trimise să expedieze banii. De obicei abuream plicul, îl deschideam
Viitor inspaimantator
— Nimic — întări Miss Carnaby. Sînt hoaţă şi am fost descoperită.
— Nimic de spus în apărarea dumneavoas-tră ? — insistă Poirot.
Pete roşii apărură brusc pe obrajii albi ai lui Amy Carnaby.
— Nu regret nimic din ce-am făcut. Cred că sînteţi un om- bun. domnule Poirot, şi că eventual aţi putea înîelege. Ştiţi, mi-a fost îngrozitor de frică.
— Frică ! ?
— Da, cred că cste destul de greu pcntru un bârbat să priceapâ. Eu nu sînt o fcmeie deşteaptă. n-am făcut îiiciodală nimic de felul acesta. îmbătrînesc şi sînt foarle înspăimîntată de viitor. N-am putut economisi nimic, cum aş fi putut, cînd a tcebuit sâ am grijă de Emily. îmbntrinesc şi devin din ce în ce mai nepricepută, incît nu va mai avea nimeni nevoie de mine. Toată liimea doreşte un
om tîn^r. strălucitor. Eu cunosc o mullime de femei ca mine : nimeni n-are nevoie de tine, locuie.şti într-o camerâ cu chirie şi n-ai nici foc, nici căldură şi nici măcar destulă mîncare şi, în cele din urmă, n-ai nici cu ce plăti chiria. Sînt aziluri, sigur, dar nu e uşor să in tri acolo dacă n-ai prieteni influenţi eu n-am. Sîntem multe în situaţia asta, nişte amărîte doamne de companie, neinstruite, ne folositoare, cu nici o altă perspectivă decît o frică îngrozitoare. Vocea îi tremura.
— Aşa că ne-am adunat cîteva, iar eu m-am gîndit la soluţia asta. Totul a pornit de la Augustus. Pentru multă lume pechinezii sînt toţi la fel (aşa credem şi despre |chinezii înşişi). Ridicol, bineînţeles. Cel care se pricepe nu-1 poate confunda pe Augustus cu Nanky Poo sau Shan Tung, ori cu oricare alt pechi-nez. Este de departe mai inteligent, şi mult mai frumos, dar, aşa cum am spus, pentru multă lume un pechinez e doar un pechinez şi atît. Augustus mi-a dat ideea asta, plus fap-tul că foarte multe femei bogate au cîini pechinezi.
— Trebuie să fi fost o afacere profitabilâ — spuse Poirot zîmbind palid. Cîte sînteţi în „asociaţie" ? Sau poate e mai bine să întreb cîte operaţiuni de felul acesta aţi dus la bun sfîrşit.
— Shan Tung a fost a şaisprezecea — spuse simplu Miss Carnaby.
— Vă felicit — zise Poirot ridicînd din sprîncene — organizarea trebuie să fi fost ex-celentă.
— Nimic de spus în apărarea dumneavoas-tră ? — insistă Poirot.
Pete roşii apărură brusc pe obrajii albi ai lui Amy Carnaby.
— Nu regret nimic din ce-am făcut. Cred că sînteţi un om- bun. domnule Poirot, şi că eventual aţi putea înîelege. Ştiţi, mi-a fost îngrozitor de frică.
— Frică ! ?
— Da, cred că cste destul de greu pcntru un bârbat să priceapâ. Eu nu sînt o fcmeie deşteaptă. n-am făcut îiiciodală nimic de felul acesta. îmbătrînesc şi sînt foarle înspăimîntată de viitor. N-am putut economisi nimic, cum aş fi putut, cînd a tcebuit sâ am grijă de Emily. îmbntrinesc şi devin din ce în ce mai nepricepută, incît nu va mai avea nimeni nevoie de mine. Toată liimea doreşte un
om tîn^r. strălucitor. Eu cunosc o mullime de femei ca mine : nimeni n-are nevoie de tine, locuie.şti într-o camerâ cu chirie şi n-ai nici foc, nici căldură şi nici măcar destulă mîncare şi, în cele din urmă, n-ai nici cu ce plăti chiria. Sînt aziluri, sigur, dar nu e uşor să in tri acolo dacă n-ai prieteni influenţi eu n-am. Sîntem multe în situaţia asta, nişte amărîte doamne de companie, neinstruite, ne folositoare, cu nici o altă perspectivă decît o frică îngrozitoare. Vocea îi tremura.
— Aşa că ne-am adunat cîteva, iar eu m-am gîndit la soluţia asta. Totul a pornit de la Augustus. Pentru multă lume pechinezii sînt toţi la fel (aşa credem şi despre |chinezii înşişi). Ridicol, bineînţeles. Cel care se pricepe nu-1 poate confunda pe Augustus cu Nanky Poo sau Shan Tung, ori cu oricare alt pechi-nez. Este de departe mai inteligent, şi mult mai frumos, dar, aşa cum am spus, pentru multă lume un pechinez e doar un pechinez şi atît. Augustus mi-a dat ideea asta, plus fap-tul că foarte multe femei bogate au cîini pechinezi.
— Trebuie să fi fost o afacere profitabilâ — spuse Poirot zîmbind palid. Cîte sînteţi în „asociaţie" ? Sau poate e mai bine să întreb cîte operaţiuni de felul acesta aţi dus la bun sfîrşit.
— Shan Tung a fost a şaisprezecea — spuse simplu Miss Carnaby.
— Vă felicit — zise Poirot ridicînd din sprîncene — organizarea trebuie să fi fost ex-celentă.
Femeia de pe sofa
Lătratul se înteţi, se auziră paşi, uşa se deschise.
Miss Amy Carnaby se dădu înapoi ducîn-du-şi mîna la piept.
— Permiteţi să intru ? întrebă Hercule
Poirot şi intră fără să mai aştepte răspunsul.
în dreapta se vedea uşa deschisă a salonu-lui şi Hercule Poirot intră.
Printre mobile se găsea acolo şi o fiinţă omenească, o femeie în vîrstă stătea întinsă pe sofaua trasă lîngă foc. Cînd Poirot intră, pechinezul sări de pe sofa şi se îndreptă spre el lătrînd bănuitor.
— Aha, iată-1 şi pe actorul principal ! Te salut, micule prieten !
Se aplecă să-1 mîngîie. Cîinele adulmecă privindu-1 cu ochi inteligenti. Miss Carnaby spuse abia şoptit :
— Deci ştiţi.
Hercule Poirot dădu din cap.
— Da, ştiu. Privi la femeia de pe sofa. Sora dumitale, cred.
— Da, — spuse Miss Carnaby mecanic -— Emily, acesta este... acesta este domnul Poi-rot.
Emily Carnaby suspină, iar Amy Carnaby zise :
— Augustus...
Pechinezul privi spre ea, dădu din coadâ, apoi întoarse privirea către mîna lui Poirot, Dădu iar din coadă.
încet, Poirot ridică pechinezul şi apoi lufi loc cu el pe genunchi.
— Am capturat deci Leul din Nem-
Mi-am îndeplinit însărcinarea.
Miss Carnaby îşi drese vocea.
— Ştiţi chiar totul ?
— Cred — dndu Poirot din cap. Dumncaln ai organizat toată afacerea, cu Augustus ca ajutor. Luaţi pechinezul doamnei la obişnuita plimbare, îl aduceati aici şi mergeaţi în parc cu Augustus. îngrijitorul parcului vă vedea cu un pechinez, ca de obicei. Bona, dacă o vom găsi vreodată, ar declara că erati cu un pechinez atunci cînd vorbeati cu ea. Apoi, pe cînd stăteaţi de vorbă, tăiaţi lesa şi Augustus, antrenat de dumneata. fugea imediat acasă. Cîteva minute mai tîrziu dădeati alarma spu-nînd că v-a fost furat cîinele.
Urmă o pauză. Apoi Miss Carnaby se în-dreptă şi spuse cu demnitate oarecum nate-tică :
— Da, este absolut exact. N-am nimic de spus.
Femeia de pe sofa începu să plîngă încet.
— Chiar nimic, mademoiselle ?
Miss Amy Carnaby se dădu înapoi ducîn-du-şi mîna la piept.
— Permiteţi să intru ? întrebă Hercule
Poirot şi intră fără să mai aştepte răspunsul.
în dreapta se vedea uşa deschisă a salonu-lui şi Hercule Poirot intră.
Printre mobile se găsea acolo şi o fiinţă omenească, o femeie în vîrstă stătea întinsă pe sofaua trasă lîngă foc. Cînd Poirot intră, pechinezul sări de pe sofa şi se îndreptă spre el lătrînd bănuitor.
— Aha, iată-1 şi pe actorul principal ! Te salut, micule prieten !
Se aplecă să-1 mîngîie. Cîinele adulmecă privindu-1 cu ochi inteligenti. Miss Carnaby spuse abia şoptit :
— Deci ştiţi.
Hercule Poirot dădu din cap.
— Da, ştiu. Privi la femeia de pe sofa. Sora dumitale, cred.
— Da, — spuse Miss Carnaby mecanic -— Emily, acesta este... acesta este domnul Poi-rot.
Emily Carnaby suspină, iar Amy Carnaby zise :
— Augustus...
Pechinezul privi spre ea, dădu din coadâ, apoi întoarse privirea către mîna lui Poirot, Dădu iar din coadă.
încet, Poirot ridică pechinezul şi apoi lufi loc cu el pe genunchi.
— Am capturat deci Leul din Nem-
Mi-am îndeplinit însărcinarea.
Miss Carnaby îşi drese vocea.
— Ştiţi chiar totul ?
— Cred — dndu Poirot din cap. Dumncaln ai organizat toată afacerea, cu Augustus ca ajutor. Luaţi pechinezul doamnei la obişnuita plimbare, îl aduceati aici şi mergeaţi în parc cu Augustus. îngrijitorul parcului vă vedea cu un pechinez, ca de obicei. Bona, dacă o vom găsi vreodată, ar declara că erati cu un pechinez atunci cînd vorbeati cu ea. Apoi, pe cînd stăteaţi de vorbă, tăiaţi lesa şi Augustus, antrenat de dumneata. fugea imediat acasă. Cîteva minute mai tîrziu dădeati alarma spu-nînd că v-a fost furat cîinele.
Urmă o pauză. Apoi Miss Carnaby se în-dreptă şi spuse cu demnitate oarecum nate-tică :
— Da, este absolut exact. N-am nimic de spus.
Femeia de pe sofa începu să plîngă încet.
— Chiar nimic, mademoiselle ?
marți, 1 februarie 2011
8 random things
I recently divulged 7 random things about me, but now I've been tagged by Cibele to give you 8 random things, so I'll try to think of 8 new ones. See what a good sport I am?
1. I have never broken a bone and my lap surgery last year was my first surgery ever (unless you count having my wisdom teeth out). Before all that, I've had stitches three times, and once went to the hospital for a funky allergic reaction (hives are not fun).
2. I'm a jock, or whatever you call a female athlete. I'd rather play a sport than watch a sport. For a while, after undergrad, I started sitting on my butt a lot and not exercising much. I started to lose some of my coordiation and was not as athletic. When I started exercising again, it came back, thankfully!
3. I have a really hard time picking favorites. When someone asks "what's your favorite movie, or music or food or color" I can't hardly narrow it down to one. There are so many types of movies and music and foods. My favorite one day won't be the same the next. So when people send those "getting to know you" emails, I always refuse to answer what my favorite ____ is.
4. I've been in the same job for almost 8 years now, and it's the job I got right after undergrad. It's a good job, I'm the manager of a lab, and I'm well-compensated. It's flexible, comfortable, and challenging. As I stay here and get older, I hire younger and younger people as others come and go. It gets harder to find things to talk about with a 23 year old, but we manage!
5. I have one brother, and 8 cousins. Not a huge family, but bigger than my husband's - he has two brothers and one cousin. Can you imagine? One cousin!
6. My husband and I are high school sweethearts. I went with him to his prom, and the next year, he went with me to mine. We've been together over 14 years (nearly half our lives) and our 10 year wedding anniversary is next month. You can imagine when people learn we're coming up on 10 years, they naturally wonder (and ask) why we don't have kids yet!
7. Ok, I'm doing pretty good. Already at 7. I think I've said this before, but since there are some new readers, I'll give it up again. I have four tattoos. My husband has three. We got our last ones as 5 year anniversary gifts and called it our "white trash anniversary." I have been wanting another one on and off for a while, but don't know where to put it. If I spread out too many more, I really will start to look like trash!
8. Hmm. Number eight. Ummm... I still hold out hope that we can get pregnant naturally. After almost five years of trying, I still have that little bit of hope in there. I guess we all do!
vacation time
We are off to tropical Costa.Rica tomorrow. It's going to be awesome. Unfortunately that means that this week I have been unbelievably busy getting ready to be gone for a week at work and home, so I haven't had a lot of time to read blogs or write. I wanted to thank you all for your kind comments on my last post about adoption. I'm so excited about it and it fills me with hope. I will get caught up on all your blogs when we return from vacation and probably post some photos too. Oh, real quick, we started a ballroom dance class this week. It was fun and entertaining, and I'll post more about it when I return. Everyone have a fantastic weekend and a good week. Hasta luego!
Random
I don't know where to begin. Maybe just a random summary of things, then I'll come back with details in future posts.
1. Costa.Rica was awesome. I highly recommend it. I'll post more on it later with photos.
2. Work has been extremely busy since I returned. I'm scrambling to catch up with all the blogs I read. I'm thinking about you all.
3. We are enjoying our ballroom dance lessons. We've learned the Foxtrot, (missed the week of the Jitterbug), the Rhumba, and the Waltz. We're not bad either!
4. We joined a gym and signed up for personal training. I'm trying to bulk up a bit and hubby wants to slim down. Mostly we just want to be healthy and fit and create some long lasting healthy habits. We're enjoying it all so far.
5. I filled out and sent in the information sheet to an adoption agency we're interested in. I have a friend who adopted and she's going to bring me information on another agency. She encouraged us to check out several, that we'll be dealing with them for a long time, so we'd better like them. Just like an RE. Hopefully we can rule some out early, then go to a few orientations and decide who to use. I'm ready to get started.
6. As much as I'm excited about the possibility of adoption in the somewhat near future, I still get sad. I should have known better than to think I was "cured." You may or may not remember that we had baby furniture that my brother and SIL gave us before we even started trying. We put it in a closet and it sat there for years. A friend of mine who is financially unstable got pregnant, so we loaned the furniture to them. I recently asked her to send some more pictures of her baby. I adore this friend, but haven't met her son yet, so she sent me a link to her my.space page. As I watched the slide show of photos, there is her beautiful smiling son laying on MY changing table or in MY crib. I'm happy to have helped her out and I know that one day those will be in my house with my baby in them, but it was a little too much. It made me sad, as all of you can understand. As I told my hubby about this experience, I saw a lot of empathy in his eyes and it was so comforting to see it.
7. The hubby and I are otherwise happy and doing well. We are happy and getting along and on the same page about adoption. I feel lucky.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)