Dacă acceptaţi banii, nu mai puneţi întrebări.
Sir Joseph împături cecul şi-1 puse în bu-zunar.
— Păcat ! Dar banii sînt bani... Cît vă datorez, domnule Poirot ?
— Nu-mi datoraţi prea mult. A fost, aşa cum am spus, un caz lipsit de importanţă. Făcu o pauză, apoi adăugă : Pînă acum, aproape toate cazurile pe care le-am anchetat au fost crime.
— Trebuie să fi fost interesant — spuse Sir Joseph.
— Uneori. Destul de curios, îmi amintiţi de foraje puturi unul dintre primele mele cazuri, în Bel-gia, cu mulţi ani în urmă... Protagonistul vâ semăna foarte mult din punct de vedere fi-zic. Era un bogat fabricant de săpun. Şi-a otrăvit soţia ca să se însoare cu secretara. Da, asemănarea este remarcabilă.
Sir Joseph scoase un sunet slab, iar buzele îi deveniră vinete. Culoarea îi fugi din obraji. Se lăsă să alunece în fotoliu privind cu ochi holbaţi la Poirot. Apoi cu mîna tremurînd se scotoci în buzunar. Scoase cecul şi-1 făcu bu-căţele.
— Gata, s-a terminat ! Consideraţi această sumă foraje puturi apa onorariul dumneavoastră !
— Oh, dar pretenţiile mele n-ar fi fost atît de ridicate.
— Nu-i nimic, păstraţi-i !
— îi voi folosi în scopuri de binefacere.
— Fă ce naiba vrei cu ei !
Poirot se aplecă uşor spre Sir Joseph :
— Cred că, în situaţia dumneavoastră, ar trebui să fiţi mult mai atent.
Sir Joseph spuse cu voce aproape neauzită :
— Nu vă faceţi griji ! Voi fi foarte atent.
Hercule Poirot plecă. Pe cînd cobora scările, îşi spuse : „Am avut deci dreptate".
Lady Hoggin ii spuse soţului :
— Ciudat, tonicul ăsta are cu totul alt gust, nu mai este aşa de amar. Ce s-o fi în-tîmplat ?
— Farmaciştii, — mormăi Sir Joseph — sînt foarte neglijenţi. Prepară un lucru de fie-care dată altfel...
— Asta 'să fie... — zise întrebătoare foraje Lady Hoggin.
— Sigur că da, ce altcova ar putea fi ?
— A mai aflat ceva despre Shan Tung ?
— Da, mi-a adus banii înapoi.
— Cine a fost ?
— N-a spus. Foarte închis tipul. Nu-ţi face griji
